Oggi è San Giorgio! Auguri a tutti quelli che si chiamano Giorgio o Giorgia.
San Giorgio è stato, secondo una consolidata e diffusa tradizione, un martire cristiano, venerato come santo megalomartire da quasi tutte le Chiese cristiane che ammettono il culto dei santi.
Data di nascita: 280 d.C., Lod, Israele Data di morte: 23 aprile 303 d.C., Nicomedia, Turchia.
La sua festa presso molte popolazioni del mondo rurale mediterraneo, rappresenta la rinascita della natura e l’arrivo della Primavera, il Santo ha ereditato le funzioni di una più antica divinità pagana connessa con i culti solari: San Giorgio che sconfigge il Drago è diventato il dio solare che sconfigge le tenebre.
La sua storia è codificata nel XIII secolo da Jacopo da Voragine nella “Leggenda Aurea” ma se ne conoscono poi innumerevoli varianti. E’ considerato protettore, con San Sebastiano e San Maurizio, dei cavalieri e dei soldati, viene invocato contro i serpenti velenosi, la peste, la lebbra e, nei paesi slavi, contro le streghe. Nel Medioevo e nel Rinascimento frequenti erano le lotte tra cavaliere e drago drammatizzate in sacre rappresentazioni.
Nel “Liber Notitiae Sanctorum Mediolanii” si racconta che San Giorgio visse in Brianza. Un drago imperversava da Erba fino in Valassina: quando ebbe divorato tutte le pecore di Crevenna, la gente del paese cominciò a offrirgli i giovani del villaggio, estratti a sorte.
Tra le vittime designate c’era anche la principessa Cleodolinda di Morchiuso, che fu legata ad una pianta di sambuco. San Giorgio giunse in suo soccorso e, per ammansire la belva, le gettò tra le fauci alcuni dolcetti ricoperti con i petali dei fiori del sambuco. Il drago, docile come un cagnolino, seguì tranquillamente Giorgio fino al villaggio; qui, di fronte al castello, il Santo lo decapitò con un solo colpo di spada, e la testa del mostro rotolò fino al Lago di Pusiano.
In ricordo dell’avvenimento il giorno di San Giorgio, in Brianza si preparano i “Pan mej de San Giorg”, o pan meino , dolci (una sorta di biscotto rustico) con farina gialla e bianca, latte (non tutte le ricette prevede) , burro e anche fiori essiccati di sambuco.
La ricetta fatta da me lo trovate qui .
Tradizioni - "Il verde Giorgio"
Gli slavi della Carinzia festeggiano San Giorgio il 23 di aprile, decorando un albero, tagliato alla vigilia, e portandolo in processione, tra canti e musica, assieme con un fantoccio, ricoperto dalla testa ai piedi di rami di betulla al quale si da’ il nome di “Il Verde Giorgio”. Il fantoccio si gettava in acqua con un rito propiziatorio per la pioggia. In Transilvania, in Romania ed in Russia il Verde Giorgio porta in mano una fiaccola accesa e nell’altra un dolce, fatto di latte, farina ed uova.
Patrono di Portofino (Ge) dove ogni anno il 23 aprile viene acceso un grande falò propiziatorio per la nuova stagione.
Preghiera a San Giorgio
O San Giorgio, a te mi volgo per chiedere la tua protezione. Ricordati di me, tu che hai sempre aiutato e consolato chiunque ti ha invocato nelle proprie necessità. Animato da grande confidenza e dalla certezza di non pregare invano, ricorro a te che sei così ricco di meriti davanti al Signore: fa che la mia supplica giunga, per tua intercessione, al Padre della misericordia. Benedici il mio lavoro e la mia famiglia; tieni lontani i pericoli dell'anima e del corpo. E fa che, nell'ora del dolore e della prova, io possa rimanere forte nella fede e nell'amore di Dio.
Fonte:web
icoana Sf.Gheorghe
Azi Sfantul Gheorghe! La multi ani tuturor care astazi isi sarbatoresc ziua numelui.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, nascut 280 d.C., Lod, Israel; mort 23 aprile 303 d.C., Nicomedia, Turcia. Sărbătorit în fiecare an pe 23 aprilie, este unul dintre cei mai veneraţi sfinţi din calendarul ortodox.
El are o importanţă deosebită şi în calendarul popular, fiind celebrat pe parcursul a trei zile, de pe 22 pe 24 aprilie. Sfântul Mucenic Gheorghe s-a născut din părinţi creştini, pe vremea împăratului Diocletian. El a ajuns conducător de armată, datorită vitejiei şi victoriilor sale. In anul 303, Diocletian a început lupta împotriva creştinilor, iar Sfântul Gheorghe nu s-a ferit să-şi mărturisească credinţa, fapt pentru care a fost întemniţat şi torturat.
Se spune că, în ciuda torturii, Sfântul Gheorghe nu a fost rănit şi a înviat un mort, lucru care a convins-o pe împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocletian, să devină şi ea creştină. El a fost condamnat la moarte pe 23 aprilie . Sfântul Gheorghe este înfăţişat în icoane călare pe un cal, străpungând cu suliţa un balaur. Legenda spune că Sfântul Gheorghe a salvat cetatea Silena, din provincia Libiei, terorizată de un balaur. Reprezentarea sfântului biruitor ilustrează modelul de curaj în lupta cu diavolul.
In legendele populare, Sf. Gheorghe este "străjerul timpului": lui îi sunt încredinţate cheile vremii şi, la porunca sa, se închide şi se deschide anotimpul cald. Întrucât începutul sezonului cald coincide cu debutul sezonului pastoral, Sf. Gheorghe are şi atributul de patron al păstorilor. Sărbătoarea Sf. Gheorghe este denumită popular Sângiorz.
In Italia, in regiunea Piemonte ,de Sfantul Gheorghe se prepara un dulce de nume pan de San Giorg sau pan de mej sau o pan meino. O specie de biscuit mai mare preparat cu unt, oua, zahar ,faina oo, faina de malai ,arome si flori uscate de soc. Sunt doua versiuni , una in care se pune in aluat flori de soc si deasupra inainte de a se coace, alta in care se presara soc doar deasupra.
Traditii si obiceiuri de Sfantul Gheorghe
La Sf. Gheorghe se cântăresc oamenii pentru a fi sănătoşi tot anul şi pentru a se proteja de farmece.
Se mai spune că cine doarme în această zi, acela ia somnul mieilor şi tot anul e somnoros.
Gunoiul adunat în ziua de Sf. Gheorghe se pune la rădăcina pomilor, ca să rodească bine. Se aleg ciobanii carora li se dau in primire oile pana la sarbatoarea Sf. Dumitru (26 octombrie)
Dacă la Sân-Georgiu e zi de post (sec), atunci tot anul este la vite lapte slab (nemănos). In această zi se adună de pe câmp tot felul de buruieni de leac, care se păstrează peste an.
Dacă în ziua de Sf. Gheorghe va fi rouă multă ori va fi pâclă, e semn de an bogat.
Dacă la Sân-Giorgiu e ploaie - se face grâu şi fân.
Spiritele rele pot fi gonite cu usturoiul, cu rugul de măceşe, pelinul, rostopasca sau leuşteanul. De Ajun, oamenii stau toată noaptea treji, pentru a fi vioi şi sănătoşi tot anul.
Oamenii se bat cu urzici pentru a fi harnici şi iuţi tot anul şi se încing cu ramuri verzi ca să nu îi doară mijlocul.
In ziua de Sf. Gheorghe, pe 23 aprilie, ritualurile vizează dominarea omului asupra strigoilor, prin practici de alungare a acestora: aprinderea de focuri rituale, cântatul din bucium, fumigaţii, stropire cu apă, producere de zgomote şi pomeni de îmbunare a morţilor.
Una din practicile de Sf. Gheorghe este împodobirea casei cu plante care marchează renaşterea naturii.
Se rupe o crenguta cand vedem primul cuc cantand sa ne dea bunastare, sau ne agatam martisor la piept sa ne poarte noroc si incepem sa asteptam primul curcubeu cu senzatia reintineririi.
Rugaciune catre Sf.Gheorghe
O, luptatorule si biruitorule, mare Gheorghe, in nevoie si in nenorociri grabnic ajutator si cald sprijinitor, iar celor intristati bucurie nespusa, primeste de la noi aceasta rugaminte a smeritului tau rob, a Domnului Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Tarii Moldovei. Pazeste-l pe el in lumea aceasta si in cea de apoi, pentru rugaciunile celor ce Te cinstesc pre Tine, ca sa Te preamarim in veci. Amin.
Sursa:web
non conoscevo la storia di San giorgio molto interessante, e non conoscevo nemmeno questo biscotto rustico!! ti copio la ricetta buona giornata cara
RispondiEliminaAvevo fatto questi biscottini tanto tempo fa, ma non sapevo la loro storia. Comunque sono ottimi e li devo rifare !!! :)
RispondiEliminainteresant!
RispondiEliminaNonostante San Giorgio sia il Santo patrono della mia città: Campobasso, non conoscevo affatto nè la sua storia nè l'esistenza di quel fantastico pane, quindi grazie mille per il bel post!!
RispondiEliminaUn caro abbraccio e buona serata
Carmen
Non conoscevo questa ricetta, che belle sono le nostre tradizioni, grazie Nico!!!!
RispondiEliminaUn post fantástico, me ha encantado leerlo. Mis felicitaciones.
RispondiEliminaBesos
Non conoscevo questa ricetta, e a dire la verità non sapevo neanche che i fiori di sambuco si potessero seccare. Hanno quell'aspetto rustico da credenza che amo nei dolci
RispondiEliminaComplimenti sia per la ricetta che per la storia, una ricetta completa in ogni sua parte
RispondiElimina;)